fetiţa cu ochi turcoaz şi bucle de smoală aleargă între noi semănând confuzii e a mea a ta copil născut din florile unei iubiri nealterate de timp şi distanţă priveşte-o spune-mi e mai mult a mea decât a ta pentru că mi-am adjudecat-o din prima zi a existenţei mele e mai mult a ta decât a mea pentru că ai zămislit-o din lumină şi pasiune nu e a noastră aşa cum ziua de mâine nu ne aparţine aleargă zâmbind pe câmpia dintre noi cel mai frumos vis pe care l-am urmat împletire veşnică de tu şi eu aylin e poezia care mi se naşte pe buze în dimineaţa ultimului sărut a mea a ta a iubirii *** în noaptea când rimele s-au îmbrățișat și stele s-au scufundat în dansul ielelor a înflorit pe buzele tale în inima mea un boboc de magnolie alb-vișinie metafora iubirii pure ai strâns-o la piept te-am cuprins în brațe petalele inimilor noastre împerecheate au șoptit aylin descântecul unei nopți de primăvară târzie nu e a mea nu e a ta e a noastră pe lacul albastru plutește ca o lebădă sonata împletită la patru mâini pe clapele pianului din primul anotimp al poeziei cât te-am visat aylin mi-au trebuit 1001 nopți să te zămislesc din versul șeherezadei cu lacrima tivită pe geana zorilor când curcubeul strânge roua din cupa florii de lotus liliana trif & ioan grigoraș