Când mor, de-s fricile adânci, Te ascunde, răbdătoare, La sânul meu să nu te-arunci, Tu fii ca viața, trădătoare. La sânul meu să nu te-arunci! Azi, e doar al meu prăpăd. Şi dacă vocea îmi e cea, Care-a fi-mpotriva mea, Nu da chemărilor ce vor, Tu mai așteaptă ca să mor. Nu da chemărilor ce vor! Azi, e doar al meu prăpăd. Şi dacă ochii ce mi-i știi, La tine își vor lua oprirea, Cu spatele spre mine vii, Așa tu să-nchizi durerea. De azi, nu voi mai şti iubirea. Nu cer pomeni şi tânguiri, Veșminte noi sau giuvaiere, Buchete nici de mântuiri, Culese-acum din şifoniere. Nu voi preot, nici sicriu, Nu voi neam, nu voi amic, Ci doar al focului rachiu, Să-l îmbete-al meu nimic. Iar cenușa-mi, tu s-o pui, Lâng-un arbore pustiu, Și de mai ții la el să sui, O, să rămâi până târziu!
sâmbătă, 31 mai 2025