sau poate de moarte te caut să mă recunoşti să-mi fac un dar din trupul tău gândurile dospesc agăţate în cuvinte adulmecă rotirea eternă a universului rezemată pe o lacrimă răsucită în moştenirea fătului nenăscut încă de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă crezi că te voi lua de mână risipindu-mă în parfumul eternităţii deşertăciune gravă definitivă ascultă cum sapă pământul hohotind nimicnicia ţărână din ţărână flori sufocate de drum înfloresc în păsări îmbătate de aromele infintului din amurg lipsesc braţele tale înfipte în stele arc peste trupul încercuit în neliniştea depărtărilor toate încap aici cândva se vor risipi în altă ţărână gânditoare a universului tristeţea este că nu te poţi recunoaşte în tine cel plecat cel venit
sâmbătă, 31 mai 2025