poezie repostata la cererea dragilor mei confrati... Azi, fatidic ziua mea e însângerată Azi, fatidic, ziua mea e însângerată Şi cât de veselă şi caldă este ziua ta Veneai mai ieri mlădie, parfumată, La pieptul meu doreai să stai…aşa! Şi cât de neagra-i ziua mea în colivie Şi ce luceşte dulce ziua ta şi vrea. Veneai cândva ca boarea aurie Şi fâlfâia secara în părul tău de stea! Nepământească, diafană, curată, Graţioasă, ca lebăda pe ape veneai, Cu virgine parfumuri, cu vise de fată Şi vrajă, şi farmec, şi câte şi câte n-aveai... Întinsă stăteai pe mâna mea-ndoită, Cu ochii aprindeam stele-n apus Pe versuri ne legăna melodia vrăjită Şi câte şi câte nu ne-aveam de spus! Azi nu ştiu unde-ţi zboară inima duioasă, Iar pentru a mea tristeţe nu e vina ta; Şi cât de liberă şi cât eşti de voioasă Şi cât de neagră este soarta mea ! Eu voi pleca sub lespezi de rugină Într-un mormânt închis, devorator. Cu altul, cât de dulce este traiul tău, regină Şi cât de trist... sunt nevoit să mor...!
sâmbătă, 31 mai 2025