Azi luna pare mai îndepărtată

Azi luna pare mai îndepărtată 
iar noaptea are-o stranie magie... 
Nu pot să dorm și cine să mai știe 
de ce mă simt, de-o vreme, vinovată.

Oare-am greșit când, plină de mândrie, 
îmi ridicasem ochii supărată 
să îl înfrunt? Se poate... -A fost odată 
și am uitat motivul de mânie. 

De-mi amintesc ce-a fost, mai mult mă-nfurii. 
Îmi răscolise pacea, bunăoară... 
dar nu mă mai gândesc, să nu mă doară 
războiul crunt al dragostei și-al urii. 

Căci m-a urât! Ce viață împreună 
am fi avut. Doar lupte... Iartă-mi firea... 
Tu, lună, fugi și strecură-ți privirea 
pe chipul lui și fură-i somnul, lună...