Azi sunt numai eu Azi umbrele se zbat prin încăpere ... Lumini firave ce se opresc în geam. Un colț de cer topit prin stropi de miere, Dintr-un apus s-a scurs timid pe ram. În liniştea de piatră numai vântul Ciocnind în uşă, adesea mă-nfioară, Iar brațul lui se leagă cu pământul Formând din praf o aripă uşoară. Privesc spre zări ,colind cărări ascunse Iubirii mele să-i dăruiesc un rai, Prin clipele de vremuri reci străpunse Când ne iubeam în serile de mai, Când ne plimbam cu lumea la picioare Iar gustul vieții mai dulce ne parea, Arzându-mă iar razele din soare Ce-n ochii tăi adesea se topea! Străine porți sunt gândurile mele Că nici o clipă nu ai fost al meu, Doar rugăminți trimise către stele Se zbat în zări şi azi, sunt numai eu!