Am răspunsul întrebării Ce mi-o dă trăirea mie: De pe liniile zării Seara iar voi fi-n câmpie? Cum să nu - eu aș răspunde - Turmele conduc să pască Pe-ale vânturilor unde În lărgimea îngerească. Voi mâna visări agale S-aibă timp să se înfrupte Cu arome de petale De pe stele-albastre rupte. Calea Robilor vom trece Mai încet decât alene Ca în scrierea ei rece Să descoperim catrene. De pe cântecul din pajiști Vom culege doar cuvinte Tainice ca niște zariști Necitite de vreo minte. Iar când zori de zori ridică Aerul de deșteptare Ne-om lăsa încet pe spicul De la Soarele-răsare. Vom purcede-ncet spre stână Prin tărâmul din baladă Ca-n povestea de lumină Iarăși seara să se vadă Înspre-o noapte toată-n stele Și-n cărări încete, line Unde visurile mele Basme-or strânge pentru mine. Victor Bragagiu