E timpul fraţilor mă dor toţi nervii la televizor istoria contemporană vai pe sus e luată de tramvai Doar îngerii mai merg pe jos şi calcă tot ce nu-i frumos se scoală muncitoru-n pripă neveste-i arde o aripă Şi-n fund soldatul la cazarmă se pregăteşte s-o adoarmă savantul însă fiind mai pur o dă de-a dura prin azur Şi lumea toată îi admiră şi le mai sparge-n cap o liră Costel Zăgan, CEZEISME II