Băiatul meu cu ochi căprui Băiatul meu de peste Carpați Mă vrăjește cu vorbe dulci Și m-adoarme, e dibaci. Mă cufund în vis nocturn Mărginit de-al gândurilor labirint Și-a sa voce îmi inundă orice colțișor Până uit că mi-a fost dor. Pași purtați prin temple înalte Ori prin catacombe uitate Când pe valuri înmiresmate, Când pe dealuri împovărate, De-al istoriei rod nebun Și de-al faptelor de bun augur. Ca doi frați ne îmbrațișăm, Ca soarele și luna ne completăm, Iluzia iubirii ne-a nedumerit, Însă noi prietenie am răsădit. Căci el e băiatul meu cu ochi visători, Băiatul meu de dincolo de Carpați.
sâmbătă, 31 mai 2025