Stau între două lumi Ce par să se destrame De parcă-aş fi orfan Născut din două mame. Nici una nu mă cheamă La sânul ei de ceară Că nu m-ar recunoaşte De înger ori de fiară. Mi-e gura încleştată Și tare-aş vrea să strig Că e pe aproape noaptea Și-n suflet mi-este frig. Am ocolit pământul Și-acum se face seară Ṣi n-am găsit în lume O cruce mai uşoară. Am aşteptat ca norii Să treacă peste casă Ṣi m-am rugat să vină O zi mai luminoasă. Şi au venit pe lume Și zile mai senine Dar cum poţi să te bucuri Străin în lumi străine? Mi-am risipit talanţii Și n-am ales nimic Ṣi-am pribegit prin lume Străin şi venetic. Şi am slujit la idoli, Și pentr-un boţ de pâine M-am gudurat la uşă Supus precum un câine. Ṣi mi-am vândut şi suflet Și nu mai am ce-mi vinde Îndură-Te de mine, Cerescule Părinte. De pe cărări pierdute, Prin lume călător Primeşte-mă acasă Că-s fiu rătăcitor. Nu pregăti ospețe, Nici straie-mpărătești Deși eu sunt nevrednic, Tu totuși mă iubești. Tu preacinstește-Ți fiul Care-a rămas acasă Pe-acesta îl așează În locul meu la masă. De-acum la două lumi Eu dau tribut și vame Și-oi fi pe veci orfan Născut din două mame. Tot neamul pe pământ De-ar fi să rătăcească Ne-adună, Tată Sfânt, În patria cerească. Copyright © 2017 Marin Mihalache
sâmbătă, 31 mai 2025