Balada livezii cu meri Trecem grăbiți pe lângă meri, Cândva frumoși și roditori, De-abia le dăm câte-o privire, Azi printre ei mai zboară ciori, Ca niște cruci în cimitiire, Par merii roditori de ieri! Le atârna pe ramuri rodul În toamne multe și bogate Și-au fost așa până mai ieri, S-au dus livezile de meri Azi, printre crengile uscate Doar vântul trece, cu prohodul! Azi par schelete descărnate Frumoșii meri de altădată, Și îi vedem uscați, cum pier, Merii din livada moartă, Cu crengile-ntinse spre cer Ca niște rugăciuni uscate! Nimic din ce-a fost n-a rămas, Cândva, ne hrăneau pe toți Roadele-acestui pământ, Dar noi, am dat țara la hoți, Nimic în noi nu mai e sfânt Iar țara moare, pas cu pas! Trecem grăbiți pe lângă ea Cea care-a fost până mai ieri Frumoasa livadă cu meri, Iar rugilor ei îi va răspunde Doar iarna care-o va ascunde Sub un giulgiu alb, de nea!