Râde luna printre stele, Râde că n-avem şosele. Râde soarele-n amiezi, N-avem nici autostrăzi. Râde cerul între nori Că n-avem măcar cărări Pe care să se întoarcă Cei plecaţi în ţări de marcă Râde-n barbă domnul Faur Că avem atâta aur, Şi că meşterim cercei Din alamă de doi lei! Râde dracul în infern Nu mai avem nici guvern, Totul parcă-i luat de fluviu Că aşa vrea domnul Liviu. Plânge zarea cea de toamnă Lotri nu se mai condamnă Nici păduri nu mai avem Suntem încă sub blestem. Ne jupoaie parlamentul (Costă mult stabilimentul), Privilegii cât cuprinde, Coarda tot mereu se-tinde. Cum să mai trăieşti în ţară Unde fură şi omoară Găşti de hoţi cu ştabi în frunte Făr’ să ceară amănunte. Am ucis necreştineşte, Sfânta zi ne urmăreşte, Suntem nişte bieţi români Conduşi de nişte nebuni.
sâmbătă, 31 mai 2025