Balada unei lumi ce piere

Balada unei lumi ce piere
...
Lume, nu mi-o lua-n nume de rău,
Dacă te-acuz că te duci spre pierzare,
A secat de mult sânul tău
Și pruncul îți moare!
...
Nu poți lume mai mult,
Mai mult de-atât să fi bună,
Cerul, așa cum ai vrut,
Tace și nimic n-o să spună!
...
Ai trăit cândva o speranță,
Că de data asta-i mai bine,
Dar n-ai avut redundanță
Pentru acele vremuri senine!
...
De mult prea multe ori
Ți-a fost sfârșitul aproape,
Ca atunci când oceane din nori
Te-au îngropat pe sub ape!
...
Întoarce-te-n urmă și vezi
Cum ai fi rămas fără viață
Îngropată sub eterne zăpezi
Și kilometri de gheață!
...
Nu lume, nu mai ai loc
Printre atâtea lumi trecătoare,
Vei fi îngropată sub foc
Și pentru ființa ce moare
Tu nu știi cât doare!