Să nu te sperii - mi-ai spus - Zeul de culoarea frunzelor vechi Apare la vama de apus, Are Plisc de pasăre cântătoare, Gemete închise-n auz Și ochiul deschis ca de mort. E însoțit de căprioare Și cerbi Înaintând regește-n perechi Cununate cu inele veștede de ierbi - El te va duce până la vama de nord. Acolo te-așteaptă Zeul bătrân - Din orbita lui dreaptă Norii se scurg, Din orbita lui stângă Se face amurg, E chircit și e spân, Are gura nătângă, Clocește ouă de șerpi la subțiori, Pe umeri îi cresc pene de ciori, La coate aripi de pește, El croncăne rar, răgușit - Glasul lui te-nsoțește Până la vama de răsărit. De unde Trebuie să te conducă un copil Care se-ascunde. E zeu, dar nu vrea să recunoască, Se face când ciocârlie, Când broască, Îi atârnă bărbi de păpădie, Aripi fluturești, Coarne de crengi, Cocoașe de melci. Poți să-l ghicești Doar După șirul amar De cocori Care-l urmează, După firava rază Încârceiată deasupra lui De trei ori, După tremurul frunzei de dud, Mai pripit. Lasă-te hăituit - mi-ai șoptit - Până la vama de sud. Dar nu te trezi - mi-ai strigat - Acolo te-așteaptă stăpâna Întregului regat. Îți va trece peste ochi mâna, Să nu-ți fie frică, Să crezi - Ea este zâna Cu glas ascuțit de păun, Cu miros de căpșună, Cu fustele din foi de mătrăgună, Cu buzele verzi, Cu părul de apă aiuritoare Spre mare; Păsările îi trec prin corp, Peștii prin plete - Nu te trezi! - Șopârlele-și leapădă pieile bete, Soarele stă în palma ei orb Și nu face zi Numai luna de fiere Picură de sus Peste noi... Dacă ai putere Să visezi că adormi - mi-ai mai spus - Poți să te întorci înapoi Prin vama de-apus.
sâmbătă, 19 aprilie 2025