Balet

Baletul lebedelor negre
Tresaltă-n gol adânc şi sacru.
Mi-s roşii ochii de-ntuneric
Şi limba simte-n gură acru...

Le simt culcuşul pe aproape,
Le-aud bătaia de aripe,
Şi-aş da orice din ochi să-mi piară          
Întunecimea tristei clipe.					

Fantasmagoric joc, funebru!...
Cum poate omul să se-mbete?!
Simt şi te-aud, te vreau lumină,
De taina ta mi-e veşnic sete.

Sărutului îi port arsura,
Ochii – clipit stelar de salbe –
Ca Zorii ce aprind în Noapte      
Baletul lebedelor albe…

(Din vol. Confesiuni pentru două generații)