Balta

Ascultă liniștea din baltă
Când alte tihne o alungă
Doar broaștele din unde saltă
Orăcăiala lor prelungă.

Strigă o pasăre din trestii
Părând aici foarte străină
Și libelulele aceste
În tremurare-s cristalină.

Iar zbenguiri de pește-n unde
Ce sar să se afunde-n ape
Rup sunete de nu știu unde
Însă atâta de aproape.

Șoptirea vântului sprințară
Prin păpuriș e-mpleticită
Și-mi taie prin auz țânțarul
Zburarea-n poftă calicită.

Prind ca să simt cum vremea are
Vremelnicia în odihnă
Că-i pipăiesc ușor hotare
Din pacea ei până la tihnă.

Dar vâsla mea ușor atinge
O clipocire lângă barcă,
Înțelepciunea brusc se stinge
Și iar o rog să se întoarcă.
Victor Bragagiu