S-a uzat materialul normalităţii, compoziţia ei a fost folosită din abundenţă până a ajuns să semene c-o pânză de păianjen care-şi lungeşte franjurile dezordonate, pentru a acapara tot ce-ntâlneşte în preajma ei, inclusiv, oamenii. Veselia şi bunătatea sunt poveşti nemuritoare, umorul e-o peliculă SF cu marţieni, dar sunt normale atrocităţile oamenilor care se plimbă prin labirintul vieţii, conduşi de răutate şi invidie, schimbând drumul drept şi luminos al Domnului cu mersul pe poteci îndoielnice. O normalitate rătăcită în neant, se dispensează după nişte zaruri aruncate de soartă, de noi, de cine mai ştie, cine sau de ce? Contagiune terestră, o banalitate împăienjenită pe care nimeni nu se-nduplecă s-o schimbe, făcând economie de sentimente şi fapte bune, fiind absolut convinşi că aşa e practic.
sâmbătă, 31 mai 2025