bărbatul din cort

de pe mănoasa preerie a inimii tale şi-a lăsat barbă
a ridicat  o flamură cu blazonul singurătăţii sale
aşteaptă sezonul bizonilor
uneori e trist
alteori doar nepăsător
îşi petrece ziua prin iarba înaltă
numărând greierii ce-ţi cântă sub fereastră
şi îşi ascute coasa până la demenţă

doar noaptea îţi bate în piept
timid
sperând că îţi vei aminti numele lui