Eu voi tăcea, și, poate mă vei auzi Plecând în lume să începi a-ți aminti Cât de aproape-am fost, și ce ușor Puteai întinde mâna să atingi un nor Dar norul, de vânturi e împins Spre nicăieri plutește în derivă Când vorbele ți-au eșuat subit pe limba Prin nepăsarea ta, tu ne-ai învins Praful deziluziei mă zgârie în nări Inspirând miasma dorului în mine Întrebându-mă, ce-am fost eu pentru tine? O barcă, abandonată-n agitate mari În marea asta, și-n haos mă voi regăsi Valuri tandre, cu degete de spumă Ele sunt tot ce tu n-ai putut fi O mângâiere și un zâmbet, nu minciună Mă las purtat spre zări mai bune Uitându-mă în urmă, nimeni nu-i pe țărm Batista ta-i absentă, nu flutură nebună Uscatul e pustiu, nici tu, nici dorul tău.
sâmbătă, 31 mai 2025