Vălurile răgușite ale cafenelei tremurară, lovite de bastonul tău. Apoi te-am văzut solemn, măreț, frumos. În mâna stângă tremura o garoafă roșie iar mâna dreaptă sprijinea bastonul. Ochii tăi de sticlă reflectau Sporovăiala paharelor Topitul treptat al cubulețelor de zahăr Bacșișurile zâmbitoare. Prietenul Ernesto îți făcu semn Te aștepta la masa binecunoscută. La al doilea semn cafelele zburară către voi și bastonul se sprijini obosit de masa noastră.