Îmbătrâniți sihaștrii în păduri, Blana de lup li s-a lipit de trup, Părul le țese ochii, Le astupă urechile Și-n bărbile-ncâlcite albinele-și fac stup. Ei nu-și aduc aminte de ce-au venit aici Și nu mai știu de mult cuvântul Pe care trebuiau să-l strige lumii. Din când în când, în chip de vultur, Li se trimite semn de voia cerească, Dar bătrânii se joacă împletind în penele păsării flori Și Dumnezeu mâniat nu înțelege Că ei au uitat să urască.
sâmbătă, 19 aprilie 2025