Bătrânul râu

Bătrânul râu, curge fâșie
Printre câmpii, și munți, și dealuri,
Multe-a văzut și multe știe,
Dar le păstrează-ascunse-n valuri.

A fost întâi o picătură,
De ploaie scursă pe-un tăpșan,
S-a adunat ca viitură,
Cu mii de soațe-ntr-un noian.

Prin piatră seacă și arzândă,
Prin arșița deșertului,
El a scăpat plătind dobândă
Verdeața vie malului.

Învolburat ca un coșmar,
Al picăturilor primare,
Se scurge într-un estuar
Și moare  liniștit în mare.

Asemeni lui, multe-am trăit în astă tură,
A vieții trecătoare pe pământ,
Da’-s liniștit, fiindcă o picătură,
Din mare-mi va ajunge pe mormănt!