Biată țară ce te-au hrănit iluzii!

Biată țară ce te-au hrănit iluzii!
...
O, biată țară ce te-au hrănit iluzii!
Când ai crezut că-ți ești îndeajuns,
Ai fost victima propriei confuzii
Și ai rămas demnă doar de plâns!
...
Ți s-a permis să te naști în lume
Doar ca să fii rezerva lor bogată,
Ei de la tine nu vor ceva anume,
Când de fapt, pe tine te vor toată!
...
Ai crezut atunci că ești victorioasă,
O, biată țară naivă, biată Românie!
Dacă pentru noi mai însemni acasă,
Pentru cei mari, ești doar o colonie!
...
Niciodată n-ai fost independentă,
Iar cei care conduc azi acest popor,
Sunt niște lachei, iar trădarea lor,
E-atât de clară , atât de evidentă!
...
Rămasă azi demnă doar de plâns,
Tu ești victima propriei confuzii
De-a fi crezut că-ți ești îndeajuns,
O, biată țară ce te-au hrănit iluzii!