Siamez Billy era, cu blană de catifea, urechi, coadă şi lăbuţe ca o boabă de cafea. Ochii, ce să mai vorbim, albaştri ca apa mării, uneori şi mai senini în lumina blândă-a serii. Nasul negru de tăciune şi mustăţi feline, ce adulmecă în aer, prada care vine. Un atlet, bine făcut pentru vânătoare, dintr-un salt era în pom, prada să-şi doboare. Este tandru, drăgăstos, ştie să s-alinte, toarce chiar un cântecel, ce-i trece prin minte. Şi când a crescut pisoiul devenind motan şi sultanul cu haremul părea băietan. Că se-ncinse nuntă mare, în grădina cu umbrar şi pisicile vecine intonau imnul barbar. Mi-ar plăcea să-i vad urmaşii - micuţi pisoiaşi, legănându-se pe labe, mici şi drăgălaşi.
sâmbătă, 31 mai 2025