Maria este-o fatǎ subţiricǎ Cu ochii negrii, mari, strǎlucitori Bine mǎ am cu ea, nu zic nemicǎ, Frumoasǎ-i, ca luceafǎrul în zori. Are-o mişcare-a capului aleasǎ, Braţe catifelate, gurǎ micǎ Şi un zâmbet luminos, ca de mireasǎ, Bine mǎ am cu ea, nu zic nemicǎ. Când merge prin grǎdina cu pansele, Doar în rochiţa albǎ cu dantele, Iau foc de la cǎlcâie pânי la chicǎ, Bine mǎ am cu ea, nu zic nemicǎ, De se suceşte, na, am zile grele!