- Aud un toc trecând pe sub fereastră, Bătând febril în ritm de cazacioc, Cum fluturii în geam lovesc ad-hoc... Să fie oare primăvara noastră Ce-a care-ncearcă mai timid să-mi spună Că vremea ierni lungi a cam apus Și crivățul a fost de tot supus? Potecile cu solzi furaţi din lună Se-aprind sub paşi, iar drumul meu spre tine E-mpodobit cu flori, parcă april, Se-ntoarce azi din asprul său exil Să schimbe legi şi falsele doctrine. - E-o primăvara mult întârziată, Ne-a-ngenunchiat furtuna uneori. Aprilie, beţia mea de flori, De când te-aştept... A fost ca niciodată, Povestea parc-așa-ncepea, dar unde S-a pomenit ca-n ziua de Florii S-alerge pomii goi pe străzi pustii De teama unui vânt ce te pătrunde Ca lama unei săbii, până-n carne... Fii bun, iubite, nu mai zăbovi, Că mă închin la stele. Astenii Întunecă albastrele lucarne. Ioan Grigoraș & Liliana Trif