O fetiță mititică, Ce de iarnă n-avea frică, Intr-o zi mult prea geroasă, Iese-afară, nu stă-n casă. Merge dis-de-dimineață, Cu bujori roșii pe față, Către grădiniță, iute, Spunând bunicuței, multe: "-Tu mi-ai dat să duc în mână Biscuitele...n-am vină Că el a căzut pe jos... Va fi pentr-un câine...os! -Pentr-un câine, o pisică, Va fi bună mâncărică, Pentru cei ce prin zăpezi Umblă tot timpul flămânzi!" Trecu ziua-n grădiniță... Curioasă i-o fetiță Să se-ntoarcă și să vadă Biscuitele-n zăpadă. Ochii mari și gura mică, În mirare, fără frică, Și-au dat drumul într-un chicot: "-Păsări multe-s peste tot! Biscuitele nu este... Eu știu, buni, o poveste: Iarna grea și cu zăpadă Ne obligă-n casa caldă Să gândim la păsărele Că n-au hrană-n rămurele... Biscuiți și miez de pâine Le vom da și azi...și mâine! La copii, la grădiniță, O să la dau o povață: De la mare pân' la mic, Câte-un biscuite, zilnic, Pot să scape in zăpadă, Într-un fel...ca să se vadă! -Ai în inimă-o comoară! Drept răsplată-n primăvară, La copacul de la geamul Camerei tale, pe ramul Care-ți bate în fereastră, Păsări vor cânta-n orchestră! Ai să vezi, poate, și cuibul În care-o s-apară puiul Ce-ți va mulțumi că-n iarnă Părinților le-ai dat hrană, Iar când va putea să zboare Va ajunge pân'la soare... O să-i spună de-o fetiță, Cea mai bună-n grădiniță, Iar soarele-o să se-arate Pe drumurile ei toate Pe unde va merge-n viață Fiindcă știe-a da povață!"
sâmbătă, 31 mai 2025