*Dedicată lui Rolea Nicolae* uimire de noapte polenizată coapsă în catifeaua dorinței fereacă pulsația să nu se mai știe înfășoară întrebări de falange rană atingerea dacă e vie ochiul fără seisme dezvoltă tumori nemișcarea doar statuilor le este costum pe măsură fără cusătura neantului ”atenție cad pietre” murmuri grijuliu la căpătâiul angoaselor ce-mi odihnesc tâmpla ca o pernă de sare balauri de ceață aruncă metastaze în plasă celor ce-și leagă somnambulic visul de carne eșarfa neagră și plutoanele de execuție ție se pot întoarce focul semnează veridic și viața și reîntoarcerea-n magmă semnalul de alarmă pe care-l tragi arterelor mele dezleagă aripile pegașilor de țâțâna lumii moartea cea mică adormirea eternității-n secundă dacă posedata vertebră nu leapădă germinările de comandă vai ție frânge durerea fragilă compasiune vai nouă surpă în pleoape ecouri dă-i tatălui încălțările efemerului să ți le curețe răsfoirile identităţilor mele sedentare mă apără de cangrene timpul se-ndoaie când smeresc rugăciunea sălbatec culoare pastelată picurată pe umăr de înger doar în interstițiul dintre geneze un cântec de leagăn are codul de aur blândețea și surâsul copilului din geană trasează drumul sângelui cel care-și ține adevărul încriptat în oglindă în dar primește răstignirea tu știi magii sunt doar excorta albului în ciocul albatrosului furtuna roșul adoarme pocăințe aseptice galaxiilor sculptează metamorfoze filigranate să ne-ndulcească atingerea de oameni și lucruri toate mările se botează din nou și-și beau mântuirile peisajul inimii se umple de acuarele diafane dumnezeu dă drumul la bile ușor ca un murmur jocul se-ncepe paradisului i se destramă tivul hlamidei când tu sari printre pătratele materiei etericul se scufundă în el când aspru l-adulmecă lupii parfumuri subtile respirând odihna divină ocultează esenţa păsările care-ți invadează sângele când vrei să-mi măsori insomniile lasă umbrele să-și scuture ușor nervurile iubite toamna știe să se roage auriu soarelui încătușat în rod ca-ntr-un altar de magme dulcege te spovedește ispitelor ca un rege incantezi bioritmul novei albastre mâinile care s-au închinat nu te-ncap mai adaugă o veșnicie genunchilor mei construiește catedrale în căușul palmelor polenul smereniei broderii în acvamarin tăcerii dintre noi peste toate fulgurări de ecouri poeme universuri galaxii căi lactee curg străluciri râuri își usucă izvoarele setea noastră schimbă valențele timpului lumea etanşează pacea pe care-o inspir și te expiră carusel de forme multiplicări variate a unului mă fură aruncă în serpentine dăruindu-te hipnotic unui eu fără semnătură reverberările tale în mine mă-neacă curgi atât de uşor prin mine tăcerea sfarmă orgile cerului în splendoare al cui puls se aude prin stigmatele înălțării
sâmbătă, 31 mai 2025