Blestem

O fi iubire, o fi blestem?
Că noapte, zi, eu te tot chem;
Te chem în somn, te chem în gând
Şi-n orice fac, cu tine sunt.

O! Doamne, de m-ai blestemat,
Să-mi spui ce viaţă, ce păcat?
Îl duc şi-l port, şi-n foc m-aprind,
Cu ielele m-aud vorbind.

E-o nebunie-n jurul meu,
Mă văd zburând, căzând în hău,
Ş-apoi mă-nalţ spre nicăieri,
Şi uit că azi, de fapt e ieri.