Blestemul

Fug de amintiri de iarnă,
Și alunec în fobii;
Nu mai vreau anul acesta
Să te caut în stihii.

Nu veni iarăși cu frigul
Și cu dezamăgire grea.
Nu mai sunt eu vinovatul
Că, aici, în locul tău e moartea.

Cine ești? Pe cine cauți?
Te reneg, nu te mai chem.
Ai făcut ordine-n haos,
Mi-ai adus numai blestem.

Ești strigoiul ce mă roagă
Ca în casă să te chem,
Să-mi aduci iar disperare
Să mă tragi iar în infern
Să-mi atingi cu-n deget pieptul—
Mă transformi în Holofern.