Cu vina strânsă din strămoşi Fără de grai, fără picioare Port prin coclaurii umbroşi Destinul meu de târâtoare. Cum nu-mi găsesc un cer anume Care ar trece peste gleznă Străin şi duşmănit de lume Mă ghemui mai adânc în beznă. Pripas pământului şi rob Cu suflet veşted de pădure Mi-ndemn răbdarea ca pe-un orb Durerea trupului să-ndure. Când spre amurguri au s-adape Cu sânge vreun ciopor de vite De printre târşuri, ca pe-un şarpe Mă vor strivi între copite. Că în grădina raiului cerească Am ispitit pe Eva cu un măr Adam gustând, greșala lor firească E rătăcire-n veci de adevăr. Că sunt de-atuncea izgoniţi din rai Ṣi azvârliţi în lumea-acesta, iată Sudoarea frunţii să le fie trai Ṣi să-mi strivească ţeasta cu o piatră. Cu vina strânsă din strămoşi Fără de grai, fără picioare, Port prin coclaurii umbroşi Destinul meu de târâtoare. Copyright © 2017 Marin Mihalache
sâmbătă, 31 mai 2025