Dormi liniștită, Anna, o să-ți veghez la tâmple, Te protejez bezmetic, de fiecare tren, Când valuri din ceasornic, răzbat ca un refren, Mi-e teamă de cinismul, ce poate să se-ntâmple. Când nu știam de ore, de-atuncea-mi este dor, Și ceasurile toate, le-aș da acum, la schimb, Să-ți desenez cu mâna, pe păr, un fel de nimb, Când viscolul, e parcă, un blues liniștitor. Ți-aș mai veghea la tâmple, dar o să fiu departe, Și-mi sunt senini și ochii, că-ntr-înșii a și nins, Condus de carpe noctem, lectura m-a cuprins. Iubesc atât de tragic, un personaj de carte.
sâmbătă, 31 mai 2025