Bocet mut Am ascultat azi noapte cum plăngeau Frunze-arămii și florile de nalb Pe-o aripă de vănt, durerea și-o spuneau Plutind decent in drumul spre neant Au ruginit treptat simțind murirea Cum peste zi se apropia ușor Iar verdele aprins ce bate nemurirea Se-ngălbenește , cade pe covor Un lung si trist covor , rugină lungă Sub pașii mei de Toamnă ce ascultă Un plănset stins de frunze arămii Și flori de nalb ce strigă prin pustii Să plece Toamna , să rămană Vara E însă o dorință doar , se lasă seara !
sâmbătă, 31 mai 2025