„Ciocolata este răspunsul. Prin urmare, ce mai contează care era întrebarea?” - Nu ştiu de ce obrajii, de plăcere, Se-mbujoreaz-atunci când gura ta Pe sânii mici, sub albele dantele Descoperă bomboane şi nuga. Te joci cu focul, spune-mi înc-o dată Că nopţile acestea nu-s de-ajuns, Eu pot alege frişcă... ciocolată... Pot fi poem. În versul meu ascuns, Obraznic, îndrăzneț, cu mine ritmul Să-l ţii, iubite, poate mâine-n zori, Vom repeta cu sete algoritmul Sub cerul dimineţii, printre flori. - Știu că ascunzi plăceri alambicate Și dulciuri sub dantelele subțiri, Visez demult și nu mă pot abate Să-ți fur un vers. Aș vrea să nu te miri Că nu-ndrăznesc să las neterminată Cireașa de pe tort, nici n-aș putea, N-aș renunța să gust din ciocolată Când știu că ai păstrat-o, e a mea. Oricât de mult mi-ar crește glicemia M-aș scufunda în caramelul din Ființa ta să-ți tulbur poezia, Să mușc adânc din buzele carmin. Liliana Trif & Ioan Grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025