Bonus de la viață Cutreieram prin vise în vremuri de povară, Încercam să vindec răni, adânc sădite în gând, Bucuriile răsăreau ca o floare rară, Și am așteptat răspunsul, ce n-a venit nicicând. Mă sfătuiam cu viața și câte-o suferință, Adesea primeam încurajări și-o mâna să nu cad, M-am ancorat profund cu sufletu’ în credință Și am avut puterea să învăț să nu decad. Am urcat familia ceva mai sus, la adăpost, M-am străduit continuu, cât am putut mai bine, Am pus în gestul meu curaj nebun, și-un pic de rost, Și m-am gândit că după azi... mai este un mâine. De la viața ursită am luat ce mi-a fost dat, Am așteptat cuminte, și speranță, vremea mea, Din când în când mai ceream destinului un sfat, Dar nu mi-a spus, pășesc pe-o cale bună, ori nu pre... Destule încercări să îmi ajungă o viață, Des am luat în piept momente încrâncenate, Doar uneori a fost frumos, subțire ca o ață, Și mi-am hrănit, în taină, speranțele în rate. Să ai la timp răbdare, te ajută Dumnezeu, Chiar de-ți dorești ceva mai mult la tinerețe... Ascultă îndemnul, când va decide Tatăl tău, Căci viața noastră-i lungă, mai e și batrânețe. Simt azi recunoștiință pentru tot ce am primit, Spiritul mă încurajează, susținut de tonus, Să îmi mai doresc ceva, în plus, pân’ la sfârșit, Să-mi mai doresc o viață, sau poate doar... un bonus. Autor: Gabriel Stănciulescu
sâmbătă, 31 mai 2025