*fratelui meu - chemare la pace* adun ploile verii din geana pământului și le pun în sertare nu mai număr ochii pierduți în deșerturi (au fost jucați de câteva ori la zaruri de tâlhari) sub omătul sinapselor se ascund morminte curate nu-mi profana amintirile nu construi arc de triumf și ocară frate pentru lacrima mută copiii se prăbușesc sub cruce ți-am dăruit dansul dă-i drumul din fiare nu fugi când în tine mă încep și din stigmate cobor în sângele hristosului inocent știu că nu strângerea mâinii ne este semn de binețe ci pumnul scrâșnit de revolte deși același tată ne poartă în daltă (câteodată și altul cerbicește să compromită țesătura divină) copii zănatici ne place jocul cu umbra (lumina arde prea tare) ne-ascundem sub frunze copacul și fructul îl dăm pe-o mărgea colorată șarpele-i sfoara (jocul repetă iertarea până îmbracă și ultimul figurant de pe scenă) zmeul strunește norii sub copite de vise zdrumicăm ceruri în cretă albastră și ne smulgem povestea din ramă magul surâde în orbitele-i goale freamătă lumi împărtășite în taină toiagul lui desenează șotronul aruncă piatra spre stele și pleacă doar sufletul meu frate răsfiră în urmă-i chemare și caută iesle
sâmbătă, 31 mai 2025