Nici tu nu mai ai umbră şi nici vânturi Nici urlete de lupi flămânzi prin preajmă Rătăcitor la şes prin largi pământuri Nu te mai bagă nimenea în seamă Te-ai înălţat semeţ printre căsuţe Tu brad pierdut prin parc pe la câmpie Cu fast şi dor tu iarna-ţi pui hăinuţe Şi mă saluţi cu drag şi cu mândrie Dar te usuci de dorul crestei albe De locul tău cu umbră şi răcoare Pe înălţimi ca nişte frunţi cu salbe Tristeţea ta chiar şi pe vultur doare. Precum românii furaţi de depărtri Desţeleniţi de glia lor străbună, Tu eşti străinul silit în replantări În lumea fără suflet şi nebună.
sâmbătă, 31 mai 2025