Brânduşe eroine Când nu ştiu unde să mă uit, mi-aduc aminte de brânduşe şi de albastru cer brodat, cu puf de nea, din nor bogat, de frunze verzi, ca mici ţepuşe pe albul pur, dezvāluit. Aşa merg către cer priviri, scăpate de sub pleoape calde, ce lasă lacrimi de iubire, spre-acoperită regăsire a primăverii cu smaralde şi-a minunatei retrăiri. Când nu ştiu unde să mă uit, alerg pe drumul dăruit, de viaţă şi de tine, şi-adun la pieptul meu cu drag, brânduşe eroine!