ia aminte la fluturi – spunea îţi vor mânca ochii până la suflet cu trompele lor înadins uşoare. eu nu mâncam înadins culoare dulce şi ochii mi-i îmbrăcam în zori tăiate cu drumuri încrucişate pe un colţ de mare scrisesem nu, semn că nu mă pot atinge ochii săi de poet se ştie că ochii poeților au obiceiul de a prinde privirile şi a le transforma în inimi goale sărutam apoi ramura teiului plecată iar el spunea: nu-i aşa că auzi anticele vase greceşti plutind spre Tomisul vechi?… pașii și sufletele lui Eminescu și Ovidiu și ale multor altor trecători prin tărâmul acesta de poezie fiecare şoaptă şi strigăt, dar mai ales acele tăceri în care fiinţele îşi spun fraţi şi care coboară mai ales toamnele peste oraş sunt în ramurile teilor, în valuri, drumuri și pietre chiar dacă nu spun nimănui niciodată _ Copyright Mariana Fulger
sâmbătă, 31 mai 2025