Tu,brav mesteacăn ce timpul te-a ucis Te-a aruncat în braţele lui deşarte şi pe tine te-a supus Ca pe o slovă de tipar străin te-a îngânat în ură şi minciună Iar tu întotdeauna i-ai fost pe plac. De ce tu brav mesteacăn ai lăsat ca timpul să-ţi reteze trunchiul Nu ai luptat pentru desişul tău,te-ai vârât în scorbură Şi toţi te împart în bucate,eşti victima cea închisă Ce doar ţie îţi este greu să-ţi răsfiri pletele timpului. În trecutul tău brav mesteacăn ai fost o stea liberă Acum eşti închis în palatul conştiinţei ce te vânează neîncetat Îţi este greu să fi un altfel decât acum,cum eşti şi-ţi omori viaţa Cântând din strună de iad şi irosindu-ţi clipa te îndrepţi spre declin. Mulţi ţi-au supt seva ta cea dulce şi ţi-au aruncat venin Te-au prins în hora lor malefică ucigându-ţi libertatea Te-au străpuns în inimă şi ţi-au sfârtecat sufletul Neîmpăcat cu fiinţa ta te plimbi pe căi singuratice, Vânându-te,trecut acru şi amar destin cazi în umbra trecutului şi dispari cu ceas de moarte.
sâmbătă, 31 mai 2025