„Vin iarăşi, aici, pe ascuns, să te-ntâlnesc la marginile lumii...” - Eşti vinovat de lacrimile-acestea Ce-mi ard obrajii, semne de-ntrebare Îmi spun c-aşa-ncepea, cândva, povestea, Pe-un colţ de stea, pe-o margine de zare. N-am ţinut cont de vorbe tălmăcite De-acei care se cred atotputernici, Când am păşit la braţul tău, iubite, Doar versurile le-am avut drept sfetnici. Tu mi-ai brodat pe suflet poezia Cu slove fine ca un Demiurg, Eşti vinovat de toată bucuria Şi de aceste lacrimi care curg. - De mă condamnă pentru fericire O lume-ntreagă, nici măcar nu-mi pasă, În tine simt un colț de nemurire Și azi mă bucur că mi-ai fost aleasă De ursitoarele ce-n broderie Au strecurat cu grijă părintească Parfumul tău și stropi de poezie. Au vrut, iubito, să mă răsplătească Și să îmi dea eternități, o sută, C-am rătăcit prin universuri multe Dar am găsit o dragoste-absolută - De-s vinovat doar zeii să-mi impute. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Din paradisul aproape pierdut - Editura PIM Iași - 2015
sâmbătă, 31 mai 2025