Se trecură, se trecură Timpuri verzi, vremi colorate De-a rămas doar pâcla sură Peste drumuri desfundate. Cerul își pășește calea Până la genunchi în ape Cu cirezi să-și umple valea Vrând pe toate să le-adape. Lebede, cocori și alte Păsări doar în în suflet ține-ți - În priviri pot să-ți tresalte Îngeri gri c-obrajii vineți. Triști ce zboară, cu fereală Ocolind buimacii nouri Ce-au făcut învălmășală Ca-nviatele ecouri. Amintiri încep să vină Tot mai multe să se-ndese Aducându-se c-o vină În oftări neînțelese. Și privești natura toată Că începe să te doară: Pare foarte încărcată, Dar pustiu este afară. Mai zgârcite se scriu rânduri Parcă devenim mai nimeni Că ne vin atâtea gânduri, Dar un gol simțim în inimi... Victor Bragagiu