Când răsare doamna lună Stelele le-adun în mână Şi la vremea pentru cină, Văd sub streşini o lumină. Bu hu hu s-aude-o dată Şi stă frunza-nfricoşată, Bu hu hu şi-a doua oară Să nu calc deloc pe-afară. Bunu-mi spune o poveste, Buna nu ştiu unde este, Dar copiii de pe stradă Joacă prinsă prin livadă. Trece-o zi şi încă una, Şi o văd la geam pe buna, Bu hu hu strigă odată Cu o voce sugrumată. Bat în geam şi îi strig tare: - Deci e mâna dumitale! Deschid ușa, trec ca vântul, Tremură sub tălpi pământul... Buna strigă după mine, Eu îi spun că-mi este bine, Ea să meargă la culcare Ducând visele-n spinare; Că de-acum mă joc de-a prinsa, M-a ținut în casa dânsa, Bu hu hu pe lângă geamuri Şi cu fruntea printre ramuri, A stat serile -n grădină Făr' să simtă pic de vină! Nu-i nimic, de n-a vrut pace, Am să-i pun pe pernă ace, De la pinul din ogradă Şi atunci când va să vadă, Bu hu hu voi striga tare, Să o văd ce faţă are...