Bucuria înfloreşte

Oboseala adormitǎ, 
În ispite echivoce,
Zgârie dorinţa oarbǎ 
De blestem pentru fantome
Ce mǎ bântuie în noapte,
Subţiind tristeţea-n voce
Cu ecouri sfâşiate 
De-amintiri autonome.
Dumnezeu se plânge rar,
Robindu-se în mine des,
Strǎpuns de o tǎcere grea,
De la sine înţeles.
Bucuria înfloreşte
În extazul pentru Duh,
Trântind simplu blasfemia
În potire de nǎduf,
Din care sorb numai ,,sfinţii”
Cu suflet de cer lipsit,
Vindecaţi de-o lacrimǎ
Misticǎ de la-nceput.