în bufetul gării nu s-a schimbat nimic glasul roţilor de tren se rostogoleşte strident prin fumul mititeilor plecări intempestive speranţe rămase fără bilet de peron bere ieftină halbe ciobite timpul sugrumat la încheietura mâinii strigă să mă grăbesc dar din mine nu mai pleacă trenuri doar gândurile somnolente cască alene trase pe linie moartă avem şi ciorbă de burtă e făcută chiar azi picoliţă buclată buze cărnoase unghii lungi albastre ca viaţa împăturită în bagaje bucătarul nostru se va înscrie la master chef îmi murmură la ureche în timpul liber găteşte fructe de mare pentru prieteni bufetul gării rămâne suspendat între două lumi feţele de masă păstrează autografele decolorate ale unor artişti rataţi plecaţi în bejenie iar câteva muşte ameţite zboară în zig-zag dinspre ieri către azi Cristian Lisandru - volumul "Pelerin pe linia destinului"