Iarna căruntă se mişcă alene printre zăpezile de altădată cu dorul anchilozat. Fără puteri, soarele cade, îl ridic aducându-i veşti despre primăvară. Număr în gând urme de plâns pe pământul ce a adormit greu... Bulbi de lumină alunecă pe-o aripă de cocor, în pletele visului ascult cum râde vântul.