Bună ziua! Mă scuzați, poate vă deranjez... Poate că nu îmi pasă și nici nu mă jenez Că vă-abordez direct, poate că sunt obraznic... Înspăimântat de moarte de un prezent nemernic Și mult prea tulburat de vijelia vremii Vă- ntreb, poate că știți: Este sfârșitul lumii? Privește- te străine în apa din fântână Când stelele țintesc spre supla, alba lună Și dacă ai să vezi cum chipu-ți se destramă Vei înțelege- a lumii neputincioasă dramă... Puzderie de stele îngenunchează cerul Când luna- n zori dispare furându-ți etrierul.