Bunul meu privea, deseori, către cer cu un ochi albastru și unul verde, iar eu limpezit de îngerii închipuiți nu aveam ochi pentru el și iubeam ura și uram iubirea până când într-o zi de vineri, când posteam de post și mâncam carne de lup, bunul meu s-a întors cu fața spre mine și atunci am văzut...avea lacrimi în locul ochilor: o lacrimă albastră o lacrimă verde și de atunci bunul meu mi-a limpezit privirea. scrisă la 20 de ani, 2001