Că ăștia sunt pieze rele și deja duhnesc a moarte,

Că ăștia sunt pieze rele și deja duhnesc a moarte,
...
Lumea este în schimbare. Vise și speranțe pier,
Cum ai fost dintotdeauna în fața lumii să rămâi,
Drumul lumii duce-n craniul cu dinți negri de oțel,
Poate-ar plânge nenăscuții, dar n-au viață și n-au cui!
...
Tot ce-i drept deja se strâmbă iar susul devine jos,
Noaptea cade peste lume și fiara-și ascute colții
Lumina lumii-ncet se stinge iar nădejdea-i de prisos,
Troglodiții toți exultă că se intră-n bezna morții!
...
Străină rămâi tu de toate, te-nchide-n visele tale,
Nici umbră de gând străin în tine să nu pătrundă,
Nu te lăsa prinsă-n lumea ce te trage la schimbare,
Ce pare că nimic nu cere dar vrea sufletul să-ți vândă!
...
Tu nu lua-n seamă filfizonii ce se-nchipuie artiști,
Ei sunt deja nou născuții noii lumi în devenire,
Orbiți de –a lor închipuire nici nu văd că tu exiști,
Bieți actori de mucava ce nu-și ies din nesimțire!
...
Te lovesc și te înfruntă, cei din juru-ți agresivi?
Cine-s ei pe lângă tine? Morții vii ce nu știu încă,
Pitecantropii lumii noi, parveniți și posesivi,
Între ei și lumea noastră e-o prăpastie adâncă!
....
Nu te pune-n calea lor că au suflete murdare,
Ăștia-s ca niște buboaie, puturoși și purulenți,
Rezultatul monstruos al unei lumi în degradare
Ce naște generații noi de imbecili și indolenți!
...
Întâmplător de-i  întâlnești, dă-te iute într-o parte,
Când fără să vrei îi vezi, ferește-ți de la ei privirea,
Că ăștia sunt pieze rele și deja duhnesc a moarte,
Lumea este în schimbare, intră-n beznă omenirea!