- N-am bănuit că iarna asta-i lungă Și pân' la tine sunt atâtea luni C-aș fi păstrat săruturi să-mi ajungă Un anotimp întreg, dar cum s-aduni Atâtea cioburi de secunde sparte Să construiești din ele un minut? În fiecare anotimp un marte, Aș vrea să am, la fel ca la-nceput, Să simt petala ta catifelată Pe buzele aprinse de amor, Să-ți spun iar: ursuleț de ciocolată, Cât îmi lipsești, azi, mă usuc de dor... - Păstrez în suflet ultima-nserare Şi ultimul cuvânt rostit atunci, Se scriu frenetic ştirile-n ziare, Se-ncalcă legi şi se emit porunci, Dar cine poate ţine sub tăcere Minutu-acela smuls din infinit? Ţi-aduci aminte ce sărut de miere, Ce martie văratic ne-a unit? Departe azi, departe-ntotdeauna, Te port gravat profund în amintiri, Opuşi, la fel ca Soarele şi Luna, Trăim magia unei mari iubiri. Ioan Grigoraș & Liliana Trif